În mod cu totul şi cu totul inedit pentru un spital orăşenesc, deci sărăcuţ, holul de la intrarea în Spitalul Măcin ne întâmpină rece, puţin prietenos, e adevărat - ca orice spital, însă foarte, chiar deosebit de pus la punct sub aspectul curăţeniei. Aici mi s-a revelat brusc zicala noastră strămoşească, profund adevărată, "sărac, dar curat". Iar toaletele şi băile, destinate bolnavilor, subliniez, spun totul în acest sens.
Sărăcia de medici, mai tragică decât cea de bani
Şi nu exagerez cu nimic, pentru că, realmente, Spitalul Orăşenesc Măcin este o instituţie de profil săracă şi, mai rău decât atât, lăsată în voia sorţii. Doriţi un exemplu? Nimic mai elocvent decât cruda realitate, confirmată de direcţiune, potrivit căreia în patru secţii, totalizând 105 paturi, îşi desfăşoară activitatea nici mai mult, nici mai puţin de 5 medici, la care se adaugă alţi doi care vin de la Brăila de două ori pe săptămână. După cum ne-a declarat managerul spitalului măcinean, dr. Alexandru Deleanu, cele patru secţii active sunt Medicină Internă - 30 de paturi, Obstetrică - Ginecologie - 22 de paturi, Chirurgie - 25 de paturi, Pediatrie - 20 de paturi pentru interni plus 5 paturi destinate însoţitorilor. Fiind atât de puţini medici, în unitate funcţionează o singură linie de gardă, care rezolvă cazurile acolo unde îşi poate exercita aptitudinile sau, în caz contrar, cheamă chirurgul sau specialistul corespunzător, dacă acesta există şi este disponibil. Cazurile foarte grave sunt trimise de urgenţă la Tulcea sau Brăila.
În ceea ce priveşte personalul mediu sanitar, acesta este - vă spun din proprie experienţă - în primul rând foarte amabil şi, din informaţiile oferite de dr. Deleanu, suficient pe secţii. "Secţiile sunt complete din acest punct de vedere, iar referitor la personalul TESA, şi acesta este în regulă, chiar mai mult, poate, decât am avea nevoie. Buba mare este, cum spuneam, la medici", ne-a declarat în acest sens managerul spitalicesc.
Capitolul "dotări", un punct forte
Ce te surprinde plăcut, pe măsură ce pătrunzi în secţiile Spitalului Măcin, este, pe lângă curăţenie, dotarea de care se bucură - măcar atât! - această instituţie sanitară. Managerul Alexandru Deleanu, medic internist şi care, la momentul descinderii noastre, era chiar de gardă, ne-a spus cu mândrie: "Stiţi ce aparatură avem în dotare? Deţinem un laborator ultraperformant, şi asta nu e deloc puţin pentru un spital orăşenesc, stăm destul de bine la radiologie, unde se realizează tomografie clasică, avem ecograf şi electrocardiograf. Pentru tomografie computerizată şi RMN, avem în derulare un contract încheiat cu «Euromedic» Constanţa. Pe scurt, aparatură avem, stăm chiar bine la acest capitol, deşi şi aceasta a stat ani buni pe holuri împachetată, pentru că era nevoie doar de o semnătură ca să fie pusă în funcţiune. Asta se întâmpla pe timpul fostei conduceri…", a mai spus managerul Deleanu.
Mândria Spitalului Măcin o ştie, însă, toată lumea: saloanele "Mama şi copilul" sau "rooming-in", aşa cum sunt cunoscute în lumea medicală. Într-adevăr, aceste încăperi par desprinse din nişte spitale occidentale.Totul este aici dedicat mamei şi copilului, de la mediul steril până la aşezarea paturilor care potenţează medical şi sufleteşte apropierea dintre făt şi proaspăta mămică.
Finanţarea, în plop… şi plopu-n aer!
Ajungem, vrând-nevrând, şi la partea tristă al "finanţelor". Spitalul Măcin se târâie de pe o zi pe alta cu banii pe care Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate îi decontează corespunzător cazurilor rezolavate. Ascultândul pe dr. Alexandru Deleanu, am tras concluzia că sistemul DRG doare de-a dreptul la Spitalul Măcin. "La cele 50 de cazuri rezolvate, în medie, pe lună, bugetul nostru se ridică la «fabuloasa» sumă de aproximativ 3,350 de miliarde, din care 2,8 miliarde sunt numai salariile. Din ce să mai trăim, cu ce să ne mai gospodărim? Avem probleme mari cu încălzirea, în sensul că avem nevoie de fonduri ca să se facă trecerea pe gaze naturale, nu mai zic că e nevoie de refacerea instalaţiei, izolarea termică a acesteia. Avem, de asemenea, probleme, cu acoperişul, dat în folosinţă în 1984 şi de atunci fiind doar cârpit. În bucătăria spitalului, anexă a clădirii principale, plouă de-a dreptul atunci când plouă afară. Ce mai, este nevoie de investiţii pentru reparaţii capitale. Consiliul Local spune că nu sunt bani. Am trimis memorii şi către Ministerul Sănătăţii, dar nimic. Suntem pe muchie, ce să mai zic...", a rezumat dr. Deleanu în câteva cuvinte situaţia tragică a Spitalului Măcin
Primăria promite soluţii
În faţa acestei mari suferinţe locale, Primăria Măcin se arată dornică de a găsi soluţii. "Ni s-a predat Spitalul în grijă, ca să zic aşa, dar nu ni s-a dat şi sursa din care să-l întreţinem. Cu toate acestea, încercăm să identificăm soluţii", spune primarul Andone Ichim. Referitor la chestiunea încălzirii, primarul Măcinului susţine că se va face întâi racordarea la gaze a C.T. nr. 5, la care va fi ulterior racordată şi centrala spitalului după ce va fi, evident, îmbunătăţită.
Relativ la problema spinoasă a atragerii specialiştilor, în rezolvarea căreia trebuie să-şi aducă contribuţia şi administraţia locală, edilul-şef al Măcinului s-a arătat foarte preocupat de implementarea unor măsuri care să dea roade în această direcţie. Una, foarte importantă, de altfel, este constrirea şi alocarea de locuiţe pentru medici specialişti. "Vom finaliza 20 de apartamente prin A.N.L. În plus, avem în vedere aprobarea şi contruirea a încă 40. Din acestea, 5 sau chiar 10 locuinţe le vom aloca specialiştilor, deci medicilor, dacă vor vrea să vină să rămână aici. Numai să vină", a mai spus primarul Ichim Andone.
Trist, dar adevărat, acest "numai să vină". Şi când spun asta, mă gândesc la cât de greu - sau deloc - se aciuează medicii tineri la Tulcea. Păstrând proporţiile, la Măcin, e, deci, o şi mai mare problemă din acest punct de vedere. Păcat de aparatură şi de "rooming-in" şi, nu în ultimul rând, de puţinii oameni în halate albe ai acestui spital care fac din, scuzată-mi fie expresia, rahat bici şi, culmea, mai şi pocneşte...