De fapt, după un timp ne dăm seama că anii de liceu nu au fost chiar așa de urâți ci dimpotrivă au fost cei mai speciali ani din viața nostră și ne dorim să-i retrăim. Este o chestie normală, care ni se întâmplă des în viață. Vrem ceva, îl obținem, ne bucurăm de el, ne plictisim, il urăm, nu-l mai vrem, scăpăm, apoi ne dăm seama că ne lipsește și trăim din amintiri și ne pare rău că a trecut.
Liceul este locul unde ne începem adolescența, perioada în care, în majoritatea cazurilor, ne trăim prima iubire, dezamagire, despărțire. Locul în care o notă proastă la teză e un capăt de țară, locul în care fuga de la ore ni se pare ceva "cool", locul unde cu siguranță am făcut cele mai multe nebunii, locul unde tragi primul fum cu colegii în pauza mare ascunși bine de profesori. Este locul unde încet, încet ne formăm personalitatea, ne descoperim talentele, înclinațiile, viciile și ne alegem meseria pe care vrem să o practicăm atunci când vom fi mari. Un loc special și inegalabil, perioada de care ne vom aduce aminte cu drag de fiecare dată.
Haideți să vorbim despre "anii de liceu"! Intâmplări, despre colegi, profesori, excursii, teze și tot ce vă trece prin cap.
P.S. Pentru înspirație: http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ
cativa mai sunt din astia. 
Ii sunt reconoscatoare "liceului" pentru ceea ce sunt astazi. Pentru ca tot ce stiu am invatat in liceu, pentru ca minimele cunostinte de cultura generala le am din liceu.
sa vada care e problema. Sincer...imaginea pe care o am acum in minte e de circ. Sa vezi cum un prof. miroase fiecare elev in parte la subtziori. 
nu stiu ce tot aveti cu Anton??!!? 