forum.macin.ro

[e_dy]

Ma bucur sa aud ca dupa aproximativ 10ani mai sunt persoane care nu l-au uitat pe regretatul meu unchi, Tasin. Multumesc!

[danjalea]

GRIGORE KIAZIM OMAGIAT LA MACIN

Biblioteca oraseneasca “Prof. Ion Buzea” , a organizat, prin inimoasa ei directoare, vineri 10 februarie 2012, omagierea unui mare virtuos al mandolinei, Grigore Kiazim. Linkul care urmeaza va conduce catre o scurta biografie a artistului. http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Kiazim .

Sala de festivitati a bibliotecii a fost plina ; reprezentanti ai primariei, impreuna cu dl. primar Ichim Andone, profesori, reprezentanti ai unor institutii si nu in ultimul rand, rude si cunoscuti de-ai interpreturlui.
Interventiile celor care l-au prezentat pe Grigore Kiazim si programul artistic sustinut de grupul condus de dl. profesor Baba, au fost cele care au dat consistenta evenimentului.
L-am cunoscut personal pe Grigore Kiazim in anii 70 ; eram copil, bun prieten cu Sevim Kiazim(nepotul de frate al omagiatului, baiatul lui Reihan) si mergeam des in casa lor( actualmente este imobilul detinut de dl Dascalu, in incinta Pizzeriei LA Totta). Casa avea note moderne, pentru vremea aceea, in modul cum era construita si utilata. Eram fascinat de instrumentele pe care le aveau in casa. In familia lor erau toti instrumentisti. Am cunoscut si pe a doua sotie a lui Beizat, tatal lui Grigore, si mama a celorlalti frati ai lui. Grigore a luat numele de fata al mamei lui, care a fost romanca.(cel putin asa cunosc eu povestea si rog sa fiu corectat daca ma insel !). Imi amintesc ca in casa lui Reihan, batrana citea Coranul si se servea cafea la nisip invitatelor care zilnic veneau in vizita ; stateau pe perne cu picioarele incrucisate si serveau cafea turceasca. La acea vreme, batranii inca mai pastrau obicieiurile stravechi. Sper sa ne povesteasca si Sinan, de « Adne », care facea o cafea foarte buna, la nisip.
Au fost multi copii. Au trait si locuit intr-o gospodarie vecina cu cea a familiei bunicii mele( Fam. Craciunescu). Asa cum s-au inteles de bine familiile noastre asa ne-am imprietenit si convetuit impreuna si noi, copiii de la vremea aceea. Au fost mai multi frati ai lui Grigore : Mazis , Zeini, Rushdi, Reihan. Cine cunoaste mai bine arborele genealogic poate sa intervina. Mai toti au cantat la instrumente si au avut meseria de frizer( meserie practicata cu predilectie de turcii din Macin). Mai bine i-am cunoscut pe Reihan si Zeini ; era o placere sa-i gasesti in forma, la frizeria din centru(la parterul blocului Arrubium), povesteau intamplari haioase si ne incantau cu mandolinele. Jumatate se vorbea turceste( sa nu intelegem noi) jumatate romaneste(ce trebuia sa intelegem). Putinii romani din frizerie invatase si ei turceste si se distrau la cele spuse de cei doi, in limba turca. Poate cei de varsta mea isi amintesc si de Seifula, Saidan, Tasin si chiar de Zaharia sau nea Ion.
Melodiile lui Grigore Kiazim,se mai gasesc, din fericire, pe internet. M-as bucura sa aflu ca si din generatia tanara sa existe persoane care sa caute si sa asculte melodiile interpretate de el.
Acest personaj, devenit legenda, a dus faima orasului in tara si in afara ei. Sper sa nu fie uitat, iar la omagierea din 2013(cand se vor implini 100 de ani de la nasterea lui), la manifestarile prilejuite de omagiere, sa ne bucuram de prezenta cator mai multi dintre fratii Kiazim, dar si nepoti(Reihan, Baear, Beizat, Sevim..), care sa ne incante cu melodii turcesti, autentice.

[danjalea]

Vreau sa multumesc Getei Negrisanu, pe aceasta cale, pentru materialul realizat de ea, pentru Radio Romania Actualitati, despre Grigore Kiazim si pentru ca mi-a pus la dispozitie acest material. Este un material audio, in care auzim si vocea interpretului, a surorii si a nepoatei lui (Redia). Alex va aranja acest material, astfel incat sa poata fi accesat de la aceasta pagina. Ii multumim si lui "Al3csu_z"!
Amintiri despre Grigore Kiazim

[danjalea]

Despre D-ra doctor Zaharescu aflam si din Monografia Macinului, scrisa de dl. prof. Mureseanu Nicolae:
„ In anul 1921 s-a întâmplat ca medicul trimis acolo să fie femeie, o tânără absolventă a facultăţii de medicină care îşi luase atunci doctoratul, Maria Zaharescu – fiica unui funcţionar de poştă de la Brăila. Nu era bogată, era singură şi nu se măritase. Aşa a rămas nici bogată nici măritată, muncind până la pensionare pentru sănătatea măcinenilor şi a celor din împrejurimi şi precum altădată avocatul Vasile Constantinescu s-a contopit cu Inima Măcinului, aşa s-a întâmplat şi cu ca ceea care a fost şi a rămas pentru toţi localnicii „Domnişoara Doctor”. Pentru felul în care s-a purtat în lungul şir al anilor serviţi ca medic al acestor locuri şi cum s-a identificat cu viaţa şi nevoile oamenilor de sănătate cărora s-a îngrijit, în anul 1954 a fost declarată ”medic emerit” al Republicii Populare România şi nu-i deloc de trecut cu vederea acest fapt fiind la vremea respectivă singura femeie medic emerit, alături de alţi patru medici bărbaţi , din care unul nu-i altul decât savantul român Constantin Parhon, primul preşedinte al României după anul 1947.”, dar si din lucrarea „Oameni Fapte” in care Lucia Demetrius surprinde foarte bine Macinul interbelic, dar si postbelic. Pentru ca exista si o dedicatie a autoarei, cu semnatura olografa, data d-rei doctor, am considerat ca este mai bine sa prezint materialul scanat. Din nou multumirile se indreapta catre Alex, cel care a facut posibil ca acest material sa apara pe forum si lui Kamilo( macinenii care sunt, sau se apropie de jumatate de veac, stiu despre cine este vorba), pentru ca ne-a pus la dispozitie aceasta lucrare. Parintii lui Kamilo si d-ra doctor au fost foarte apropiati, iar cartea care a apartinut d-rei doctor, se afla la Kamilo.
Mai trebuie sa amintim ca tot d-ra doctor l-a „decapitat” pe Terente, dupa ce acesta a fost impuscat. Aflam din lucrarea „Terente Regele Baltilor” ca…

„Doctoriţa Maria Zaharescu, medic legist al Plasii Macin, i-a facut autopsia şi, la cererea autorităţilor, a decapitat cadavrul. De ambele capete, pe care le-a trimis Institutului Medico-Legal Mina Minovici, din Bucuresti. Nimeni n-a vrut sa ingroape restul, decat un evreu batran. .
- A fost el cel mai mare tâlhar, dar n-a fost antisemit! a spus acesta si a carat trupul lui Terente cu o roaba, in afara satului, îngropându-l intr-un loc numit Răspântia Lupului.
Dar singur, n-a putut sa sape prea adânc. In aceeaşi noapte, câinii au dezgropat cadavrul si l-au devorat. Clopotele bisericii din sat au bătut prelung. Blestemul luase sfârşit.”