de marius pe 11 Dec 2009 22:05
parerea mea e ca soarta ne-o facem singuri prin deciziile pe care le luam si in acelasi timp de norocul sau nenorocul si inspiratia pe care am avut-o in momentul in care am luat decizia respectiva...intr-adevar,cica nu poti sa stii unde mergi daca nu stii de unde ai plecat si tre' sa inveti sa te tarasti inainte de a invata sa alergi.viata e plina de urcusuri si coborasuri care deriva de la deciziile pe care le luam,inevitabil se intampla si asta.piatra de temelie ramane locul de unde pleci,parintii,starea lor materiala,mentalitatea lor.daca ei considera ca tre' sa mergi la scoala si au posibilitatea sa te intretina,atunci rampa de lansare deja se pregateste.aici intervii tu,ca specimen uman cu sau fara vointa de a invata...daca decizi ca locul tau e intr-un anturaj care ii cam place sa stea cu tigara'n gura pe malul dunarii si sa chiuleasca de la ore e clar ce viitor vei avea...daca parintii nu au posibilitatea sa te intretina la scoala,ce faci?te duci de mic cu ziua la prasa,gradul tau de cultura ramane aproape de zero avand in vedere si colegii de munca si...cam asa va decurge viata ta...
bucurestiul in general te schimba,asa cum te schimba viata in strainatate...dar totul se rezuma la norocul fiecaruia pe care,cateodata,il poti forta riscand vreo miscare.dar,daca nu risti,nu castigi,nu?cand incerci sa faci ceva si vezi ca nu merge,ce faci?mergi in pierdere sperand sa mearga mai tarziu?ai putea,pana la punctul cand nu mai ai nimic de pierdut,dar ai putea si sa te gandesti si sa incerci sa faci altceva cu sanse mai mari de a functiona,nu?